Pastile de somn

Doamna A: V-am zis eu, mai `nainte obișnuiam un păhărel de țuiculiță, să mă ia somnul. Acuma n-am mai băut, de cînd mi-ați dat mirzatenu`, da pot să-l mai întrerup din cînd în cînd? Că mi s-a făcut dor de-o țuiculiță!

Domnul B: Da, doamna doctor, sigur că iau toate medicamentele. La ora cinci le-am luat pe toate, că n-am ce face, și m-am și băgat în pat. N-adorm imediat, io știu, poate să se facă și unsprezece pînă mă prinde somnul. Mai îmi dați ceva de somn? Cum ziceți dumneavoastră…

Doamna C: Nu, că nu mă culc imediat. Mă mai uit la televizor, am eu emisiunile mele, nu pot să nu le văd. Mă prinde și unu, și două noaptea. Da` pă urmă vreau și eu s-adorm, că nu mă mai interesează niciun canal. Mai las televizoru` deschis, da` nu mă mai uit. Îl las doar să-l aud, că e cineva acolo, mă-ntorc pă partea ailaltă și încerc s-adorm.

Doamna D: Pe dumnealui îl aud de pe la opt că sforăie. Eu la zece o scot pe Fetița ultima oară afară, că așa îmi cere. Nu mă culc, că eu nu pot s-adorm devreme, de felul meu. Mai citesc, mă mai uit la televizor. La mine-n cameră, că fiecare are televizorul lui, că nu ne place același lucru. Și-l aud uneori pe bărbată-miu că sforăie, cu tot cu televizorul. A doua zi, aș vrea și eu să dorm pînă la zece, unșpe, că totdeauna mi-a plăcut somnul și n-am nicio treabă, n-am servici, Fetița nu se cere afară așa devreme. Da` parcă poți? Îmi deschide dumnealui ușa la cameră de la șapte dimineața, că el nu mai poate să mai doarmă și se plictisește. Îmi strigă că e dimineață, că ce-am, sînt bolnavă de stau în pat?

Doamna E: Sînt liniștită, că nu fac nimic toată ziua, doar un pic de mîncare, de curățenie, cîtă treabă pot să am, că sînt singură, nu mă ia nimeni la zor. Nu-mi trebuie cîte o dată nici să ies afară să iau pîine. Nu mă deranjează nimeni, nu supăr pe nimenea. Și cu toate astea, nu dorm. Vreau să pun capul pe pernă și să dorm și eu, hai, nu opt ore, șapte ore, să mă trezesc odihnită.

Domnul F: Sînt obosit, mă simt obosit, că adorm la televizor. Mă uit ce mă uit și ațipesc. Da` nu mă ține mult, mă trezesc, mă uit la ceas, că am un ceas mare, aprind veioza și-l văd din pat. Mă întorc pe toate părțile, iar mă uit la ceas. Mai dau drumu` la televizor, iar ațipesc, mă scol, îl sting, mă uit la ceas. Iar pornesc televizoru`, că el ce mă mai adoarme. Și-uite-așa, toată noaptea nu dorm mai mult de două ceasuri. Dacă le dorm și p-alea!

Domnul G: Eu nu vreau să iau somnifere. Mă bag în pat la zece, că sînt frînt, dup-o zi întreagă de alergătură. Și zic că sînt obosit și adorm, da` mă tot învîrt în pat și mă gîndesc cum să fac aia și aia. Tot îmi zic c-o s-adorm, c-o s-adorm, da cînd văd că se face două, nu mai pot și iau o pastilă, că a doua zi mă duc la muncă și nu-mi permit să mă duc chiaun.

Reclame
Acest articol a fost publicat în așteptări, nopţi albe, somn și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s