Un fluture care bate din aripi poate declanșa peste o lună o tornadă pe coasta Indoneziei. Un liliac ale cărui aripi încetează în decembrie să mai bată din aripi pe o tarabă dintr-o piață din Wuhan poate face ca, în martie, un bătrîn din Italia să nu mai poată să mai respire. Și scriu Italia, dar aș putea să mă gîndesc la oricare dintre cele peste 100 de țări care se află deja pe listele oficiale ale infecției cu COVID-19.
La noi, mulți se bat cu pumnii în piept că nu le e teamă de Coronavirus. Sînt tineri și informați, știu că dacă au pînă în 40 de ani și sînt bine, sănătoși, au scutul anticorona pe ei. Dacă se duc la supermarket și își fac provizii în cămară e numai ca să fie pregătiți dacă vor fi blocați în casă de conspirația mondială al cărei prim scop este să semene panică.
Pînă la urmă, nu e nimic să ne alerteze și să ne scuture din apatia noastră cotidiană. Asta dacă nu încercăm să înțelegem cifrele pe care le-au dat publicității specialiștii.
De gripă știm cu toții, mulți am trecut printr-un episod de-a lungul vieții și cunoaștem personal măcar cîteva persoane care s-au infectat în ultimii ani. E un virus care se raspîndește cu repeziciune și înțelegem de ce cînd apar cîteva cazuri în colectivități se iau măsuri: se închid școli, grădinițe, se fac dezinfecții masive, se instituie carantina în spitale. Epidemiologii folosesc un indicator de transmisibilitate a unei infecții, numit număr de reproducere, R0, care arată la cîți oameni poate transmite virusul o singură persoană infectată. Dacă se admite că R0 pentru gripă este de 1,3, OMS a avansat pentru Coronavirus un R0 între 1,4 și 2,5. Alte studii vorbesc de cifre între 3,6 și 4, deci COVID-19 ar fi, potrivit acestor aprecieri, de 3 ori mai molipsitor decît virusul gripal.
Cel mai adesea, un virus trece de la un om infectat la altă persoană în perioada de boală manifestă, dar există un grad de contagiozitate și în perioada de incubație, adică în intervalul de la intrarea virusului în organism pînă la apariția simptomelor. Virusul gripal are nevoie doar de 1-4 zile să producă simptome o dată pătruns în gazda umană. Perioada de incubație la Coronavirus este de 2-14 zile. Asta înseamnă că, în medie, cineva care poartă un virus gripal fără să o știe, îl poate da mai departe într-o zi, în timp ce un om care a luat un Coronavirus, are timp o săptămînă și mai bine pentru a-l răspîndi în lumea largă.
În plus, simptomatologia dusă pe picioare în cazul gripei este mai rară decît pentru boala produsă de COVID-19. Cineva care are, deci, gripă, va avea tendința naturală să stea acasă, din cauza stării de rău general și astfel va limita răspîndirea infecției în condițiile de maxim de contagiozitate. 80% dintre cazurile de infecție cu Coronavirus au fost apreciate ca fiind de intensitate ușoară, iar simptomele lor vor dura cam 2 săptămîni. În ce măsură ne pot liniști aceste procente? Lipsa gravității și durata relativ lungă (o viroză respiratorie obișnuită, o răceală, ține, conform bancului clasic 7 zile fără tratament și o săptămînă cu tratament) favorizeză o răspîndire naturală foarte ușoară. Sigur că e mai la îndemînă să ne vedem în acest procent generos de persoane care vor trece ușor de infecție, ba, după principiul ”ce nu mă omoară mă întărește”, vor ieși chiar cu imunitatea crescută. Dar să ne gîndim la celelalte 20%, de infecții medii și severe. Ce înseamnă 20%? Sala Studio a Teatrului Nottara are o capacitate de 100 de locuri – să ni-i închipuim răspîndiți în încăpere pe cei 20 de spectatori care ar putea avea o boală catalogată ca severă: cei mai mulți peste 60 de ani, cu problemele pe care sîntem obișnuiți să le atribuim vîrstei. Este numai un exercițiu de reprezentare, pentru că mulți dintre noi nu știm să vizualizăm numere mari. Sau să ne închipuim trei săli de clasă din școlile noastre supraaglomerate, cu cîte 33 de părinți și bunici veniți la ședința cu părinții în fiecare sală. Și dintre ei, 20 foarte bolnavi. Îi putem distribui egal sau îi putem pune pe toți în aceeași încăpere. S-ar putea să avem altă reprezentare despre ce înseamnă mult (80%) sau puțin (20%). Continuînd exercițiul vizual, să neînchipuim că 3 dintre specatorii de la teatru sau dintre bunicii veniți la școală ar muri (simplificăm: OMS a avansat un procent de 3,4 decese). Ni se mai pare un procent mic? Să încercăm să ne dăm seama că numerele se multiplică o dată cu populația luată în calcul. Pentru un medic care vede lunar 200 de pacienți, asta ar însemna că 40 dintre aceștia ar fi grav bolnavi și că 6 dintre ei ar muri – sînt oameni pe care doctorul îi știe după nume, istoric medical, poveste de viață. Sau aplicat la un concert de 1000 de participanți: 200 ar fi pe patul de spital și 30 ar trece pe celălalt tărîm.
Am ținut cont de datele care indică puținele manifestări la copii, de aceea am vorbit doar de adulți. Dar știm oare ceva despre sporul adus contagiozității de colectivitățile de copii?
Un lucru e cert: atîta timp cît putem urmări lanțul epidemiologic și putem spune despre cutare că s-a molipsit de la verișoara unchiului patern al unui tînăr venit din Italia, putem struni proliferarea acestui virus și ne putem apăra bătrînii și pe concetățenii mai bolnavi decît noi. Restricțiile de socializare recomandate de autoritățile sanitare pot fi văzute ca pe o încălcare a libertăților: cum să nu plec să-mi văd rudele de Paști, mai ales că mi-am luat bilet din timp, cum să nu ajung la meciul sau concertul la care am visat un an întreg? Sau pot fi asumate conștient, împreună cu regulile de igienă obișnuite, ca un antiefect al fluturelui, ca un act voluntar, aducător de ordine, pe această planetă pe care sîntem legați cu toții, cu mic, cu mare.
Ați auzit vreodată un copil care să refuze să deseneze după ce pînă să înceapă grădinița mîzgălise cu cretă colorată tot soiul de omuleți pe trotuare? ”Nu pot să fac o casă. Nu-mi iese. Nu sînt în stare să desenez.” Ce să însemne asta? La grădiniță i s-a arătat cum se desenează standard o casă și nu a reușit să o reproducă. Pentru că la trei ani și jumătate nu poate să închidă liniile drepte într-un triunghi, în timp ce colegii lui de grupă, aproape cu un an mai mari, se descurcă să copieze desenul model.
